Cosa sarà (2020)

Filmul vorbește despre o serie de reîntâlniri ale regizorului Salvador Mallo (Antonio Banderas) a cărui sănătate este tot mai șubredă. Unele reîntâlniri au loc în realitate, de altele își amintește: copilăria din anii ’60 când a emigrat alături de părinții lui într-un sat din Valencia în căutarea prosperității, prima dorință sexuală, prima iubire adultă în Madrid în anii ’80, chinul despărțirii de acea iubire când sentimentele erau în continuare intense, scrisul drept singura terapie pentru a uita ceea ce era de neuitat, descoperirea timpurie a cinemaului și a vidului, vidul infinit care creează incapacitatea realizării filmelor. “Durere și glorie” vorbește despre actul creator, despre dificultatea separării lui de viața autorului și despre pasiunile care îi dau sens și speranță. În recuperarea trecutului, Salvador descoperă nevoia disperată de a-l repovesti și în această nevoie își găsește salvarea.

Doi copii, Ignacio și Enrique, cunosc dragostea, filmele și frica într-o școală religioasă la începutul anilor 1960. Părintele Manolo, directorul școlii și profesorul ei de literatură, este martor și parte a acestor descoperiri. Cei trei sunt urmăriți în următoarele câteva decenii, reunirea lor marcând viața și moartea.

"La giovinezza" spune povestea a doi bătrâni prieteni - un dirijor și compozitor, pe de o parte, și un regizor, pe de altă parte -, care se gândesc la cât timp le-a mai rămas de trăit, în timp ce își petrec vacanța în Munții Alpi. Filmul urmărește eforturile celor doi de a se întoarce la cariera lor, precum și relațiile pe care le au cu copiii lor, dar și modul în care aceștia interacționează cu ceilalți oaspeți ai hotelului la care sunt cazați.

Paris, 1967. Jean-Luc Godard (Louis Garrel), cel mai renumit regizor al generației sale, filmează La Chinoise cu femeia pe care o iubește, Anne Wiazemsky, cu 20 de ani mai tânără. Fericiți, îndrăgostiți, magnetici, Jean-Luc și Anne se căsătoresc. Primirea filmului de către public și critica dezlănțuie însă o profundă introspecție în Jean-Luc. Evenimentele din mai 1968 vor amplifica acest proces, iar criza pe care o trăiește regizorul îl va schimba profund. Artist celebru, un star al cinematografiei internaționale, Godard devine un artist maoist în afara sistemului, pe cât de greșit interpretat, pe atât de greu de înțeles.