Filme românești

Docu-dramă TREI ZILE PÂNĂ LA CRĂCIUN este o cronică detaliată, bazată pe mărturii, documente, reconstituiri și imagini de arhivă, a ultimelor trei zile ale cuplului Elena și Nicolae Ceaușescu înainte de executarea lor în ziua de Crăciun a anului 1989.

Filmul spune povestea unei întâlniri tulburătoare dintre un curier şi un autostopist. Când acesta din urmă îl avertizează că sfârşitul lumii este aproape, curierul îl ia drept nebun, fără să ştie că întâlnirea cu el îi va schimba total viaţa.

Ioan-Matei Agapi, un fotograf și cameraman de 80 de ani din Iași, deține o colecție unică de filme de 16 mm care documentează aproape 50 de ani din istoria orașului. Fiica lui a hotărât să realizeze un film despre arhivele tatălui ei.

Robert este un ratat în adevăratul sens al cuvântului. El nu își dorește nimic de la viață, cu excepția unui lucru; să aibă suficient curaj pentru a se sinucide. Dar într-o zi totul se schimbă, pentru că Robert a salvat viața unui om.

Construit in tonalitatea unei tragicomedii, filmul, prin situatiile realiste pe care le prezinta, exclude parodia de orice fel si lasa loc lirismului si umorului. El aduce totodata in fata spectatorilor o povestire care ne va aparea drept ceva indiferent societatii in mijlocul careia se desfasoara, indiferenta politicului si socialului, depinzand exclusiv de starea individului insusi. Dublu extaz si-a gasit o forma de exprimare inedita, singurul lucru de necontestat. El a fost realizat cand Ion Iliescu inca se “posta” ca presedinte al tarii.

În timpul perioadei de izolare, regizorul și producătorul Dan Chișu a făcut un film nou, filmat cu telefoanele mobile de către actorii înșiși, într-o perioadă de o săptămână. Filmul spune povestea unui regizor de film, care încearcă să convingă câțiva actori să se filmeze acasă jucând rolurile pe care el le-a scris pentru ei. Cu sfaturi de la directorul de imagine Adrian Silișteanu și editorul de montaj Alex Pintică (interpretați de ei înșiși), regizorul construiește câteva povești despre oameni care au petrecut perioade diferite de timp în carantină. Senzația de carantină autentică și experiența reală a actorilor părăsește încetul cu încetul tărâmul realist și se mută într-un film despre dezastre cu comentarii amuzante despre Jafar Panahi și izolarea sa pe motive politice.